Stefan Hrusca a cintat, cu lacrimi in ochi, in memoria lui Adrian Paunescu

Intors in tara pentru a sustine bine-cunoscutele concerte de Craciun, Stefan Hrusca nu a uitat de cel care, in 1981, i-a indrumat pasii spre lumea muzicala – Adrian Paunescu.
„Nu as fi putut sa ma aflu in fata dvs., nici in celelalte locuri unde am concertat in fata unui public frumos, daca in 1981, cind eram invatator in Borsa, Adrian Paunescu nu m-ar fi descoperit si nu mi-ar fi dat sansa sa ma afirm pe scena Cenaclului Flacara. Cum a procedat cu mine, asa a facut si cu ceilalti tineri colegi. Din acel moment, am urmat drumul scenei si sper sa-i fiu credincios pina voi inchide ochii“, isi aminteste cintaretul. In memoria marelui poet, artistul a interpretat doua melodii pe versurile acestuia: Ruga pentru parinti si un cintec in cinstea taranului roman. Cantautorul isi aminteste, cu emotie, cum au fost compuse cele doua melodii, la Sinaia, in cele trei zile petrecute acolo cu poetul. „M-a trezit in a doua noapte, mi-a zis sa-mi iau chitara si sa compunem un cintec in cinstea taranului roman. Lansarea cintecului Ruga pentru parinti a avut loc in martie 1982, la Sala Sporturilor din Constanta, si a avut mare succes“, ne-a spus artistul. Stefan Hrusca isi mai aminteste ca poetul Grigore Vieru ii spunea ca oamenii din Basarabia cunosc Ruga pentru parinti ca fiind a lui Stefan Hrusca; nu spuneau ca e compusa de Adrian Paunescu. „Ei au ramas cu ideea ca e melodia mea si astep­tau zilele de joi pentru a asculta Cenaclul Flacara“, isi aminteste acesta. Despre marele poet, Stefan Hrusca are numai cuvinte de lauda. „Imi pare rau ca nu am ajuns sa il conduc pe ultimul drum. De la Domnia Sa am invatat verticalitatea si am aflat adevaratele repere ale istoriei; am invatat si mi-a aratat ce inseamna Tebea, Alba Iulia, Putna, Trasnea, Rimet si celelalte locuri pline de istorie ale neamului nostru. Adrian Paunescu a fost omul linga care am stat trei ani si jumatate; mi-a compus textele melodiilor cu care mi-am inceput cariera muzicala. Daca nu era el, nu eram astazi ceea ce sint“, ne-a spus, cu tristete in glas, marele artist.
de Adina Colta